Valentin n-a omorat pe nimeni
de Irina, 13 Februarie 2015
Inca un articol despre Valentine’s Day, veti pufni.
Inca un articol despre Valentine’s Day, voi consimti eu la pufneala voastra.
Cand toate taberele si toate posturile au fost ocupate, ce rol mai ramane de jucat si avocatul carui diavol mai ramane sa te inscrii?
Doar postul de neutru observator sa ne mai salveze de inversunarea taberelor peste care s-a depus colbul oricat le-am scutura noi anual si oricat am zangani din armele bagate in debarale cu un leat in urma.
Pe de o parte, avem tabara entuziastilor care privesc toate sarbatorile ca un fel team building la care se inscriu cu entuziam si cu sentimentul datoriei implinite. Surprize reale, surprize simulate, totul e bine atata timp cat ziua nu trece neserbata, ignorata, cazuta in rutina si plictiseala. Iata, avem locul nostru, punctuletul nostru pe harta amoroasa.
Pe de cealalta, avem tabara celor care pretind ca-si serbeaza iubirea in fiecare zi si n-au nevoie de o, vai, sarbatoare importata. Cand aud asta, ma-ntreb invariabil daca fac tort iubirii in fiecare zi sau daca ii spun ”la multi ani”. Cat de constienta poate fi celebrarea zilnica?
Sa ma refer la kitsch? I-a mai scapat vreo sarbatoare? Sau aveti impresia ca Pastele si Craciunul ar fi imune? Acelasi consumerism, numai ca Valentinul vine si cu sirop roz la pachet. De ce ar scapa asta?
In pofida rozului, in pofida siropurilor, a comertului intins ca un mucegai, caut ceva curat in toata povestea asta. Si gasesc. E speranta. Oricat ar fi devenit de ponosita in plus si inimioare, de ridicola, oricat ar semana cu o cucoana de un prost gust desavarsit , exista un sambure luminos. Sub tot plasticul, sclipiciul si bombonelele. Mai conteaza originea? Exista un patriotism al sentimentelor?
Intr-o lume botita, in care vorbim mai des de razboi, de ura, in care traim cu frica in san, o zi in care sa ne dam inimioare pare aproape un miracol.
Asa ca ma uit la lumea asta care alearga azi dupa cadouri ca la o ramasita de idealism. E totusi o lumanare aprinsa. Nu are sens s-o sting doar pentru ca e roz si miroase cam sintetic. E, dincolo de asta, lumina.
Inca un articol despre Valentine’s Day, voi consimti eu la pufneala voastra.
Cand toate taberele si toate posturile au fost ocupate, ce rol mai ramane de jucat si avocatul carui diavol mai ramane sa te inscrii?
Doar postul de neutru observator sa ne mai salveze de inversunarea taberelor peste care s-a depus colbul oricat le-am scutura noi anual si oricat am zangani din armele bagate in debarale cu un leat in urma.
Pe de o parte, avem tabara entuziastilor care privesc toate sarbatorile ca un fel team building la care se inscriu cu entuziam si cu sentimentul datoriei implinite. Surprize reale, surprize simulate, totul e bine atata timp cat ziua nu trece neserbata, ignorata, cazuta in rutina si plictiseala. Iata, avem locul nostru, punctuletul nostru pe harta amoroasa.
Pe de cealalta, avem tabara celor care pretind ca-si serbeaza iubirea in fiecare zi si n-au nevoie de o, vai, sarbatoare importata. Cand aud asta, ma-ntreb invariabil daca fac tort iubirii in fiecare zi sau daca ii spun ”la multi ani”. Cat de constienta poate fi celebrarea zilnica?
Sa ma refer la kitsch? I-a mai scapat vreo sarbatoare? Sau aveti impresia ca Pastele si Craciunul ar fi imune? Acelasi consumerism, numai ca Valentinul vine si cu sirop roz la pachet. De ce ar scapa asta?
In pofida rozului, in pofida siropurilor, a comertului intins ca un mucegai, caut ceva curat in toata povestea asta. Si gasesc. E speranta. Oricat ar fi devenit de ponosita in plus si inimioare, de ridicola, oricat ar semana cu o cucoana de un prost gust desavarsit , exista un sambure luminos. Sub tot plasticul, sclipiciul si bombonelele. Mai conteaza originea? Exista un patriotism al sentimentelor?
Intr-o lume botita, in care vorbim mai des de razboi, de ura, in care traim cu frica in san, o zi in care sa ne dam inimioare pare aproape un miracol.
Asa ca ma uit la lumea asta care alearga azi dupa cadouri ca la o ramasita de idealism. E totusi o lumanare aprinsa. Nu are sens s-o sting doar pentru ca e roz si miroase cam sintetic. E, dincolo de asta, lumina.
Articole similare:
Scrisoare deschisa catre cei trei milioane de semnatari ai celei mai faimoase petitii din ultimii ani Sinucidere asistata pentru o tanara abuzata Pe coperta revistelor, isi fac loc victimele violurilor Abstinenta nu mai primeste bani Gandeste-te de doua ori inainte sa "Pisi, ce buna esti" Toate articolele din Controverse RSS Controverse
Scrisoare deschisa catre cei trei milioane de semnatari ai celei mai faimoase petitii din ultimii ani Sinucidere asistata pentru o tanara abuzata Pe coperta revistelor, isi fac loc victimele violurilor Abstinenta nu mai primeste bani Gandeste-te de doua ori inainte sa "Pisi, ce buna esti" Toate articolele din Controverse RSS Controverse
Iti place Flu? Arata asta cu un like mai jos:
Tweet
Follow @FluChicUrban